Creşterea şanselor de dezvoltare normală şi integrare socială a copiilor afectaţi de Sindromul Down prin Aikido.
Federaţia de aikido Tradiţional este o organizaţie neguvernamentală înfiinţată în baza legii nr.26/2000. Federaţia se va implica în realizarea proiectului personal, experimentat în relaționarea şi educarea copiilor. Federaţia are în derulare permanentă de mai bine de 7 ani programe de educare şi integrare a copiilor şi tinerilor în societate.

Toate programele care au vizat integrarea copiilor din familii descompuse, a copiilor cu probleme emoţionale, de acomodare şi comunicare şi chiar autism, au fost realizate și prin Aikido .

Federaţia de Aikido Tradiţional Kiai îşi propune o abordare puţin deosebită a modului în care sunt priviţi copiii afectaţi de S.D. Se porneşte de la considerentul că o fiinţă şi în mod deosebit, o fiinţă umană indiferent cât de grav îi sunt afectate sistemele de comunicare consacrate, indiferent de factorul de dezvoltare al inteligenţei convenţionale (pe care operează cele mai multe metode şi sisteme de educare a persoanelor cu dizabilităţi), indiferent de capacităţile şi abilităţile motriciale şi în general indiferent de tot ceea ce îi face să fie deosebiţi de ceilalţi membrii ai societăţii, există un factor foarte important, aş spune, de sinteză al tuturor celorlalţi pe care dacă îl evaluăm, îl dezvoltăm şi în final îl utilizăm ca sistem de comunicare şi educare, cred că şansele acestor copii să se integreze în ansamblul social, vor fi infinit mai mari. Este vorba de factorul emoţional, cu toate valenţele lui de rezonanţă într-o fiinţă umană.

Ceea ce cred că diferenţiază încă din start această metodă de abordare a copiilor S.D., de celelalte deja utilizate, este faptul că prin felul în care se relaţionează în Aikido , copiii S.D. nu vor mai fii ţinuţi la distanţă de mediul social, de cele mai multe ori ostil lor, fără toleranţă, fără capacitate de înţelegere, cu foarte multă respingere, atât din partea adulţilor părinţi, educatori, psihologi dar şi copii.

Metoda Aikido permite abordarea simultană atât a tratării fiecăruia individual, cu tot ceea ce ţine de el ca fiinţă, dar şi într-un context de relaţionare într-o colectivitate considerată ca având parametrii socio-evolutivi normali.

Consider că trebuie subliniat aspectul noncompetiţiei, al nonagresivităţii, al comunicării bazate pe respect în orice situaţie pe care doar Aikido îl poate aduce în prim-planul educaţiei speciale.

Principiul de bază al Aikido-ului este armonia şi dezvoltând acest principiu în modul în care este abordat fiecare individ, fără a i se induce frustrările generate de ideea că nu primeşte la fel ca ceilalţi, că nu poate, că nu ştie, că nu este ca ceilalţi, integrarea se produce, nu se face.

Se produce prin deschiderea porţii emoţionale cu tot ceea ce are Aikido în sfera sa de manifestare, dar şi a toleranţei tuturor celor prezenţi, părinţi, copii şi profesori.

Un alt factor de importanţă covârşitoare în educaţia oamenilor este ansamblul complet de abordare, de negăsit decât în Aikido. Este abordarea întregului uman, adică - corp, minte, suflet, spirit - dând fiecărei componente atât necesarul dezvoltării, cât şi liantul cu ajutorul căruia să se producă armonizarea lor.

Consider că după o evaluare bine conturată, profundă şi completă din toate p.d.v. a copilului cu S.D. acesta trebuie stimulat emoţional-afectiv să îşi însuşească prin proprie voinţă atât abilităţile motriciale necesare mişcărilor specifice din Aikido cât şi pe cele de comunicare verbală cu cel de lângă el dar nu neapărat asemănător lui.

Parteneriatul permanent dezvoltat, într-o atmosferă de bunăvoinţă, toleranţă şi respect specifică supremului competiţional din Aikido, adică armoniei, generează în interiorul oricărei fiinţe umane o stare de siguranţă, de bine profund, de sănătate mentală şi fizică. Copiii S.D. au nevoie de fapt ca toţi ceilalţi, dacă nu mai mult ţinând seamă de faptul că se percep într-o situaţie aparte, să se simtă iubiţi, apreciaţi, prinşi în mijlocul atenţiei şi mai ales să nu fie excluşi sau priviţi cu superioritate şi curiozitate agresivă. Separarea pentru un aşa zis tratament nu duce decât la eşec deoarece oricât de buni şi de bine pregătiţi ar fi cei care conduc programele respective, nu vor avea posibilitatea să abordeze decât parţial copiii S.D. Schimbarea partenerilor de lucru, abordarea mişcării fizice nonextenuante şi fără constrângeri, ci prin interesare, duce la deprinderea unei comunicări acceptabile şi acceptate atât de copiii S.D. cât şi de părinţii şi copiii social normali (S.N.).

Organizarea şi derularea acestei forme de integrare pentru copiii S.D. trebuie făcută gradual şi numai după o bună pregătire şi cunoaştere a tuturor celor implicaţi, şi aici am în vedere următoarele etape obligatorii:

1. Pregătirea psihologică a părinţilor copiilor S.N., pentru a înţelege că o colaborare a copilului lor cu un copil S.D. îi va aduce numai beneficii pe toate planurile de dezvoltare, dându-i posibilitatea să discearnă importanţa comportamentului normal, echilibrat şi mai ales tolerant atunci când are în faţă o persoană deosebită de el şi de ceilalţi.

2. Pregătirea copiilor pentru etapa de colaborare cu cei din grupul S.D., la început prin prezentarea de fotografii şi discuţii, iar după aceea prin aducerea unui copil S.D. în mijlocul lor şi prin stimularea lor să îl trateze cât mai firesc. Perioada de acomodare este importantă şi se va face cu interesarea unor copii cu evidente aptitudini de comunicare nonagresivă şi tolerantă.

Copii S.D. vor începe o pregătire specială, în sensul că vor fi antrenaţi prin elemente simple de încălzire precum şi lucru cu partener, specifice Aikido-ului, care să ofere posibilitatea profesorului să evalueze cât mai exact fiecare copil în parte, întocmind o fişa personală în care să fie evidenţiate calităţile motriciale, capacitatea de reproducere a mişcărilor arătate, capacitatea de memorare, capacitatea de comunicare şi relaţionare, capacitatea de reacţie la diverşi stimuli externi, capacitatea de acomodare şi de păstrare a atenţiei pentru a activitatea coordonată. Tot pe fişa personală trebuie să apară toţi parametrii de interes vital, evidenţiaţi de un consult medical de specialitate.

După începerea pregătirii se va urmării cu rigurozitate şi se vor nota în fişa personală constatările evoluţiei fiecărui parametru urmărit. După perioada de cunoaştere şi evaluare, se trece la etapa de socializare, fiecare copil S.D. fiind introdus în grupul S.N. pentru o perioadă în care să se poată constata viteza de adaptare şi comunicare între cele două componente S.D. şi S.N. Aceleaşi proceduri fiind urmate pentru fiecare copil S.D. în parte. După această etapă de aprofundare a evoluţiei parametrilor de referinţă, se vor cristaliza grupurile de copii S.D. cu parametrii apropiaţi, care vor putea fi incluşi într-o tematică specială de pregătire atât separat de copiii S.N., cât şi prin introducerea lor periodică în grupul S.N.

Este foarte important să se aibă în vedere că abordarea copiilor S.D şi a celor S.N. să se facă după principiile armoniei şi nu după cele coercitive şi autoritariste care se găsesc în toate metodele educative, oricât de bine ar fi argumentate acestea. Este cunoscut faptul că atunci când ai în faţă o fiinţă deosebită, simţurile se alertează, ele căutând toate elementele de investigare specifice; vizual, olfactiv, auditiv, tactil, gustativ şi mental, de aceea consider ca toţi copiii S.D. trebuie prezentaţi la aceste cursuri într-un mod deosebit, adică având o igienă prelucrată spre limita superioară a cochetăriei, o pregătire care să îi surprindă plăcut atât pe ei, cât şi pe cei din jurul lor şi o vestimentaţie specifică practicanţilor de aikido cu grade superioare (kimono alb şi hakama neagră), toate acesta ducând la o atmosferă propice actului propus.

Din punct de vedere al numărului profesorilor implicaţi în acest proces, nu trebuie creată o aglomerare, cu foarte multe specializări, deoarece se va produce o diluare nedorită a capitalului emoţional atât de important în demersul educaţional.

Pe măsură ce se crează o colaborare bine definită, cu punţi de comunicare solide şi cu un echilibru uşor controlabil al copiilor S.D. incluşi în proiect, se vor forma celule de sprijin pentru uşurarea şi dezvoltarea comunicării, antrenându-se pentru acest scop copiii S.D. care au dovedit o capacitate reală şi stabilă în însuşirea exerciţiilor pentru motricitate controlată, a comunicării şi colaborării precum şi a înţelegerii (atât cât se poate în acel moment) acţiunilor care se derulează. Prin formarea instructorilor din rândul copiilor S.D. se dezvoltă o nouă metodă de lucru în educarea şi integrarea copiilor S.D. în societate şi le dă acestora posibilitatea trăirii unei vieţi foarte apropiate de ceea ce numim viaţă normală.

Structurarea lecţiilor de Aikido va avea o caracteristică specială pentru grupul de copii S.D. şi o tematică obişnuită la reunirea grupurilor S.D. cu S.N.

Preşedinte F.A.T.K.
Shihan Adrian Vasilache, 6 Dan Aikido