Mă uit în jurul meu şi mă întreb, tot mai obsesiv; oare de ce s-au încrâncenat oamenii atât de tare? O mulţime de alte întrebări îmi năpădesc mintea, cum ar fi; de ce fumăm, de ce consumăm alcool, de ce furăm, ne urâm, minţim, omorâm, distrugem ce au creat alţii şi nereuşind să îmi dau şi răspunsuri mulţumitoare, o iau de la capăt. Poate că ideea de armonie ar fi soluţia, dar cum să aduci în prim plan o discuţie pe această temă şi cine mai este dispus să creadă în armonie?

Nu sunt un pesimist. Mă pot însă considera un optimist realist. Spun acest lucru şi voi încerca să şi explic ce mă determină să cred că armonia este soluţia cea mai potrivită pentru oameni. În prezent atât cantitatea cât şi complexitatea informaţiilor care acţionează asupra oamenilor, înainte ca aceştia să deţină capacitatea de manifestare conştientă, educaţie, comportament raţional şi responsabil, cunoştinţele dobândite, dau oamenilor, forţe de eroi din lumea virtuală şi un comportament agresiv inimaginabil, indiferent de vârsta acestora.

Pe parcursul evoluţiei sale, omului i s-a dat posibilitatea, prin calitatea inteligenţei sale, să se comporte ca un zeu şi să poată controla binele şi răul. Din păcate şi neînţelegându-şi menirea omul şi-a găsit la fel ca şi în prezent scuze şi motivaţii inimaginabile pentru răul făcut - Omorârea semenilor - Războaiele cu semenii şi cu tot ce stă în calea lui - Utilizarea cunoaşterii în scopul distrugerii de cele mai multe ori dacă nu întotdeauna - Aruncarea în groapa cu lei - Crucificarea –Războaiele Cruciaţilor – Lagărele de exterminare - Bombele de la Hiroshima şi Nagasaky – Armele din ce în ce mai sofisticate care merg până la modificări genetice – Bătăile devenite războaie dintre galeriile sportive – şi multe alte acţiuni care pot fi oricând scuzate, printr-o pledoarie în care nu are loc ideea de Armonie.

Pentru că Armonia înseamnă iubire, înălţare prin cunoaştere şi creaţie, bine pentru om, dar şi pentru ceea ce îl înconjoară. Armonia înseamnă, conştientizarea Creaţiei Divine. Armonia înseamnă, Omul creat după Chipul şi Asemănarea lui Dumnezeu, pe un Pământ creat din Armonia Universului.

Pornind de la o primă întrebare, pe care şi-o adresează în mod evident orice părinte, atunci când se discută despre sănătatea copiilor şi ce ar fi de făcut, răspunsul cuprinde o paletă destul de bogată de reguli, începând cu alimentaţia, educaţia cunoaşterii, a comunicării, a comportamentului, a conştiinţei şi nu în ultimul rând cu cea a dezvoltării fizice.

Când vorbim despre dezvoltarea fizică, ne gândim la sport şi imediat decidem că şi copilul nostru, trebuie dus să facă un sport. După această hotărâre, lucrurile se complică şi constatăm, că scoaterea micuţului din lumea virtuală a calculatorului, ferirea lui de violenţa verbală, comportamentală, de lumea drogurilor, de frustrările induse la tot pasul de modul în care se manifestă societatea, nu se rezolvă nici măcar prin sport.

Ideea prost înţeleasă, dar şi mai prost pusă în aplicare, de a crea competiţie din absolut orice pentru a fi călit în lupta cu viaţa, nu cred că mai corespunde momentului de dezvoltare a individului creator de societate.

Cred că un exemplu este suficient pentru a începe să gândim altfel. Omul luptător a considerat că trebuie să lupte şi să învingă în tot ceea ce întreprinde. A luptat să învingă natura, a învins-o şi iată-ne unde suntem.

CINE sau CE împiedică omul acum, că are cheia geneticii să îşi modifice capacitatea de a distruge şi a omorî, de a impune cu orice preţ voinţa sa în tot ceea ce îl înconjoară ? Poate un conglomerat alcătuit din orgoliu, egoism, iresponsabilitate şi cruzime, foarte bine consolidat de-a lungul evoluţiei în cunoaştere şi a involuţiei în spiritualizare.

Involuţia în spiritualitate a omului şi alunecarea sa deşănţată spre acumularea materială, l-a făcut să se creadă Dumnezeu, înainte de afla cum poate păşi spre Dumnezeirea sufletului care îi încălzeşte spiritul rătăcit. Armonia din interiorul omului strigă cu disperare, că nu a murit încă, din pricina acţiunilor şi a efectelor ireversibile create de experimente, dictate de doriţa neruşinată de putere a omului, pentru că ea, armonia, încă mai există şi încă se mai poate manifesta, cât mai există univers. Glasul ei însă nu va fi auzit decât printr-o introspecţie atentă şi prin mărturisirea cu sufletul, a îndepărtării de lumea spiritelor de lumină, de lumea din care vine omul, prin conştientizarea indestructibilităţii legăturii omului cu Spiritul Creaţiei Universului, adică cu Dumnezeu.

Dacă vom începe să ne abordăm altfel pe noi înşine decât până acum, dacă ne vom recunoaşte ca oameni creaţi de Dumnezeu, din esenţa armoniei, cel mai pur şi mai luminos fluid, iubirea, după cea mai armonioasă creaţie, Universul, viaţa noastă va fi infinit mai frumoasă.

Armonia este modul în care trebuie să gândim, să iubim, să învăţăm, să comunicăm, să oferim şi să acceptăm, să ne mişcăm, să muncim, să ne împlinim ca oameni, să vedem tot ce ne înconjoară, într-un cuvânt să trăim urmând CALEA ARMONIEI ENERGIILOR sau altfel spus, aikido este ceea ce ar trebui să facă oamenii, de la primii lor paşi şi până la Marea Întâlnire.

Să trăim AIKI.
Voi reveni !
Adiaiki.


Preşedinte F.A.T.K.
Shihan Adrian Vasilache, 6 Dan Aikido